• 20
  • apr.

E-mail

Bună, bună! Ce mai faci? Ce-ți mai fac puștii? Am primit mail-ul tau, mi-au plăcut grozav pozele cu ei. Îți trimit și eu câteva cu iepurașii mei – cum bine numești tu, generic, animăluțele mele. Iar ultima poză e cu mine și cu Maria, doamna de care am grijă. Nu-i așa că e o scumpă? Din păcate, nu se mai poate deplasa singură, are un cărucior – tractor, cum îi spune ea, dar asta nu o împiedică să se țină bine, să fie mai tot timpul veselă. Ea zice că e meritul meu, că-i ridic moralul. Dar eu nu fac decât să mă port natural. Și în afară de asta, fac tot ce fac și acasă – spăl, gătesc, fac cumpărături, curățenie, calc. Bine, nu sunt tot timpul, doar o parte a zilei. Că mai trebuie sa am grija si de iepurasii mei, nu-i așa?!

Apropo de iepurași… Încuiatii mei vecini s-au plâns că țin prea multe animale așa că mai trebuie să dau din ele, că n-am bani să mă mut. Tu nu vrei unul? Măcar un canar…..Pe Huckleberryfinn, motanul cel tărcat, i l-am dus Mariei. Zice că-i o pacoste, dar sunt nedezlipiti cât e ziulica de mare (și noaptea de lungă)!

Știi ce-mi place cel mai mult la Maria? Să stau de vorbă cu ea. Eh, are și ea toanele ei de om în vârstă, și are și defectele unuia – tot repetă ce spune, vorbește mult de trecut, ș.a.m.d. – dar pe de altă parte e o școală a vieții mai bună decât să mă tot dau cu capul de ziduri pe afară. Îmi place s-o ascult povestind de ea și fata ei ….ți-am spus că are o fată? E plecată în Italia să facă un bănuț. Maria nu se plânge, nu spune nimic, dar o văd cât îi este de dor….Și atunci mereu o scot la plimbare, sau îi propun un joc, sau îi povestesc de ale mele și asta pare să o amuze cel mai tare.

Ieri seară a fost absolut încântătoare. I-am pus muzică și am reușit să dansăm împreună – eu o țineam de mâini și ne mișcam ușor, cu tot cu scaunul cu rotile, în ritmul muzicii. Trebuia să o fi văzut cum râdea! Și pe urmă am făcut parada modei – i-am arătat că pot face orice haină de-a ei să arate modern – asta a dat-o gata! Așa m-am bucurat să o aud râzând…

Un lucru pe care îl admir la ea este că îi place să ne facem planuri. Ăsta e ritualul de despărțire – în fiecare seară ne imaginăm și planificăm cum va fi următoarea zi.  Știi, la vârsta asta e important să aștepți fiecare zi cu bucurie – și poate doar Bubico și Leslie, când îi scot la pimbare, se mai bucură așa ca ea când ne vedem în dimineața următoare!

Sper că nu te-am plictisit cu Maria mea – dar e una din marile mele bucurii. Ah, da, e treabă multa – nu zic că nu, dar când știi că faci viața cuiva să merite trăită, este o satisfacție extraordinară. Și mă gandesc, nu o dată, că sper din suflet să mai existe Homecare și când voi fi eu bătrânică, și să am și eu parte de o bătrânețe faină! Sper, mă rog si chiar lucrez pentru asta…

Te pup și te îmbrățișez. Sau cum spune Maria mea – te țin în suflet! Să-mi scrii și tu mai des…